Reprezentativ
Publicat în poezii

Omul ireversibil

time-travel
Obscurul moment al sondării mele în trecut,
nu e decît încercarea mea în prezent…
Ca și cum astfel aș tinde spre dorul infinit
ce-mi pare că mi-se va scurge prin vene de-a pururea.
Trăind aceasta în încercarea setoasă de a-l întoarce înapoi-
mă ofilește, o eternitate!
Au fost promisiuni uitate de a le împlini
refugiindu-se-n amintiri,
întoarse pentru a se răzbuna.
Chimia își găsise culcuș între noi
și efectele ei nocive
nu te pot întoarce
din trecut în prezent…

Cu atît mai mult în viitor!

Anunțuri
Publicat în lectură

Amintiri din viitor

Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitprul și trecutul se schimbă cu locul, rămâne doar prezentul, dar cum să iei o decizie în prezent atunci când își cunoști viitorul?

La 7 ani vrea să afle prin ce se desebește de toți ceilalți. La 12 ani învață cum să  fie ca ceilalți. La 17 ani se  îndrăgostește de Amelia. La 22 o întâlnește pe ea. La 27 se află într-un avion care urmează să se prăbușească.

Numele lui este Mir.

***

„Oamenii nu vor ști niciodată care e ultima clipă petrecută alături de o persoană, care e ultima vizită.”

„ Când am de ales între speranță și nimic, aleg nimicul. Speranța înseamnă așteptare,iar nimicul e o posibilitate de a merge înainte.”

„Nu este greu să faci o alegere,e greu să trăiești cu ea.”

„Mereu și oriunde unul muncește, iar altul scuipă, unul creează, iar altul distruge, unul visează, iar altul nu mai are nicio dorință.”

„Caută-te pretutindeni. Vei găsi bucăți din tine.”

„Nu m-am decepționat în iubire. Iubirea e sacră. m-am decepționat în oameni!”

„Uneori simțim că vrem să fim spectator, nu actor.”

IMG_20170205_111053_616.jpg

___________________________________________

Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi că acestea sunt crise într-un jurnal de care îți e frică? O frică față de un trecut în care cunoșteai viitorul.

Tokyo,11 februarie,el dechide ochii și realizează că nu mai are trecut, cu excepția unor jurnale pe care tot amână să le citescă. într-un final le deschide și descoperă greșelile pe care le-a făcut în mod conștient. Apierdut benevol femeia pe care o iubea. cum să se întoarcă la viața lui de odinioară? Cum să o întoarcă pe e? În loc de răspunsuri, apar numai întrebări.

Numele lui este Mir. E în viață.

***

„În viață mulți oameni te dezamăgesc, dar merită să mergi mai departe pentru care au suflete frumoase.”

„Doar printre oameni ne simțim cu adevărat singuri.”

„Adevărul e că nu te poți forța să îndrăgești ceea ce îți e străin, căci ne înrăgostim de noi, de oamenii care seamănă cu noi, de tot ce ne caracterizează.”

img_20170205_110850_464

Publicat în poezii

Arde o amintire..

amintire
Fost-au timpuri…
amețite
de adierea sentimentelor…
Fost-au iluzii
născute
într-o dimineață naivă…
Trăind,
cu dureri
adormite
în tăcere…
Trăind,
cu tăcere –
în durere…
În timp-cu iluzii.
În tăcere-cu durere.
Publicat în cugetări

..

La moment invat sa nu cer mai mult decit poate indura fiinta mea, nu caut fericirea supranaturala si evit iluziile… Incerc sa-mi formez indentitatea fara ,,droguri„…

Publicat în proză

Suflete, ia aminte!

Ziua de azi a devenit un ieri. Ziua de mîine are aceeași soartă, de a deveni încă un ieri. Orice început are și un sfîrșit. De aceea, suflete, nu te intrista că din oxigen te-ai transformat în dioxid de carbon, pentru plăminii unui om. Acest lucru e ceva firesc in astă lume. Contează că, pentru mine, adăpostul tău plăsmuit din carne și oase a rămas un axis mundi.

Dar durerea e durere… Trebuie cumva să-i croiești o cale prin care să-și părăsească gazda. Ai apelat la lacrimile tale, bine ai făcut!

Te-am lăsat să-ți sădești șiroaie de lacrimi printre dezamăgiri, cu scopul de a le surpa malurile bine încolțite în ființa ta. Între timp pîraiele tale au dat naștere unui orășel aidoma Veneției. M-am îngrijorat… Apele Veneției tale mă impovărau. Tot mai greu îmi plimbam corpul în lumea din afară, dar ți-am tolerat descătușarea ta de acest amar… Tu, însă, nu ți-ai mai stăpînit lacrimile. Astfel, te-ai prăbușit ca o Sodomă și Gomoră.

Odată cu prăvălirea lumii tale s-a năruit și colivia ta, adică corpul meu, dar eu nu mi-am încheiat rolul pe această scenă a vieții, nu pot să mă dezic de el. De abia mi-am făcut apariția, sunt la inceput de drum și vreau să mi-l duc pînă la bun sfîrșit. Vreau să-mi ridic greul corp tolănit pe pat și să mi-l pun în mișcare din nou, dar problema constă în tine. Crezi că dacă ești acum scrum, nu mai poți să-mi redai vechile forțe? Greșești! Eu sunt aici cu tine, nu te-am părăsit pentru plăcerile acelei lumi exterioare. Îți voi rămîne fidelă mereu. Ne vom reuni ultimii atomi de speranță și putere, și vom merge înainte. Te voi învăța să renaști din propria-ți cenușă la fel ca pasărea Phoenix.

Datoria ta e să întelegi că nu trebuie să te atașezi de fiece pom, care răsare spontan în propriul traseu existențial. El oferă doar rodul unei lecții de viață, fie ea bună sau rea, însă nicidecum un seif în care poți să-ți depozitezi careva trăiri, secrete, teze sau atitudini.

Așadar, scumpul meu, te rog, ia aminte! Noi suntem captivi într-o furtună de dezamăgiri, care își intensifică efectele din ce în ce mai pronunțat, însă noi nu trebuie să cedăm. Hai să ținem scut și acestui hazard, căci la capăt de drum ne vom afla liniștea pentru care tindem, pentru care luptăm…

Publicat în poezii

Cîntec despre mine

Sunt un om.

Piele, carne și oase.

Comun cu toți ceilalți,

Dar am conștiință, ceea prin ce mă deosebesc.

                             Secolul XXI.

Dacă vrei să devii avocat, doctor, polițist-

                                                   ești slăvit.

Dacă vrei să devii profesor, grădinar, preot-

                                                   ești umilit.

Nu trece timpul, ci noi prin el.

Chiar de ziceți voi că e trecător-

Fie!

Eu nu-l pot opri,

Dar eu mă pot opri pe mine.

Vreau să mă opresc, să mă simt om.

Nu vreau să fiu un om înecat în beția rutinei.

Nu vreau să mă trezesc în fiecare zi,

făcîndu-mi planuri pentru prezent,

                                 cu atît mai mult pentru viitor.

Nu vreau să mă mai forțez gîndindu-mă

la o profesie, la o modalitate de a face bani

în timp ce doar clipesc din ochi,

sau la mașini,

 case…

STOP!

Vreau să pierd noțiunea de timp.

Vreau să fiu OM ( măcar pentru o zi ).

Vreau să privesc o floare ce-nflorește.

Vreau să ascult melodia unei păsări.

Vreau să vorbesc cu un animal.

Vreau să simt magia unei stele, unui soare, unui nor.

Vreau să beau apă din izvor fără cană

                                    cînd mi-i sete și ea nu-i.

Vreau să mănînc salată fără tacîmuri

                                    cînd mi-i foame și ele nu-s.

Vreau să dansez în ploaie.

Vreau să mă tolănesc în iarbă.

Vreau să merg în pădure și să dau frîu liber

sentimentelor,  grijilor, durerilor.

Vreau să dorm sub cerul liber,

unde stelele îmi stau de strajă.

Vreau, vreau și vreau!

Dar nu pot să fac nimic.

            Secolul XXI.

A fi tu însuți înseamnă-

A fi nebun…

-Ori dansezi în ritmul nostru,

Ori ieși de pe ring,

Ori te ții de grup,

Ori te rătăcești.

         Bine.

Prefer să rămîn rătăcită.

Prefer să ies de pe ring.

Dar în schimb știu că gust

din adevărata cupă a fericirii, a vieții!

Publicat în poezii

Ești un nor purtat de vînt

Ești un nor purtat de vînt.
Calea ta doar el ți-o știe.
Ești victimă-n gheara lui deacum,
dar nu uita…
Cîndva erai Împărat pe calea ta,
Mișunai pe căi c-un sceptru
de parcă-ai fi fost cel mai mare-nțelept al lumii…
Dar semenii tăi ce-ți văd soarta ca-ntr-o peliculă de film,
n-au decît să înțeleagă că-nțelepciunea voastră e deșartă.
Decît să vă credeți înțelepți sub al vostru cer,
mai bine să vă faceți nebuni.
Că-nțelepciunea-i una,
Ce-a lui Dumnezeu!

Ești un nor purtat de vînt,
dar tu te-nchini la lux.
Te spulberi prin pietre și metale
de parcă ți-ai lua manta de aur și  armură de oțel.
Ești naiv ca un șoarece ademenit de-un iz de cașcaval obținut prin laboratoare,
dar te porți ca un Luceafăr nemuritor prin lumea ta.
Un Luceafăr fals, urît și mincinos…

Ești un nor purtat de vînt
nu dicta sau judeca,
nu te indispune de la cele înverșunate,
dar ai grijă de speranța și credința ta.
Căci Stăpînul tău a zis:
„Fiți sfinți,  pentru că Eu sunt Sfînt”.